De ce da, de ce nu?

Nu simtim fericirea fara o suparare si nici supararea fara fericire si toate acestea nu pun nici o amprenta pe viata noastra daca nu le impartim cu prietenii, rudele, colegii sau cu lumea întreaga . Viata e trecatoare, iar timpul nu mai trece, el zboara pe langa noi si ne lasa in urma .

Ajungem sa ne ducem sfarsitul, de cele mai multe ori singuri intr-o casa plina de amintiri cu un suflet la fel de tanar ca acum 50 de ani, cand in mainile noastre ajunge pentru prima data o carte ce ne face sa visam, ce ne duce in alte lumi.

Acum cativa ani, el a invatat sa scrie si de atunci a scris în continuare. A avut si opere valoroase, dar si câteva alcatuite pentru singurul scop de a impartasii cititorilor sai lumea in care a trait, in care traieste sau in care ar vrea sa traiasca în viitor. A fost judecat de foarte multi oameni, dar de fiecare data a avut parte si de o parere buna , de cineva care sa ii spuna ca a visat impreuna cu el, de cineva care sa spuna cu zambetul pe buze sau cu lacrimi în ochi ca a trait aceleasi momente, dar fara curajul de a le împartasii celorlalti. Dintr-o suta de oameni mereu va fi unul care sa iti aprecieze perseverenta si intentiile. Mereu vei face pe cineva fericit atunci cand iti va citii o creatie, mereu vei face un copil sa zambeasca , cand ii vei povestii de printi, printese si castele, mereu vei face un adolescent sa se recunoasca atunci cand aude de probleme, mereu il vei trezi cand va auzi consecinte si vei da sperante celui lipsit si marcat de atatea apusuri, cand va citii toate acestea. De ce sa nu ajuti atunci cand ai atatea posibilitati de a alege?! de ce sa fii tu cel sau cea care a putut, dar a refuzat sa faca lumea unui om macar pentru cateva minute un paradis?! Apuca-te de scris si lasa pe altii, sa nu fii tu cel care decide daca acea foaie de hartie trebuie sau nu, sa fie admirata de alti ochi, rostita de alte buze, auzita de alte urechi sau gandita de alte minti. Sa nu lasi tocul jos atunci cand ramai fara cerneala , sa nu te dai batut atunci cand ai atins cerul, sa nu stai degeaba cand ti-ai terminat de faurit o lume. Dezbraca-ti sufletul si mintea, lasa-le goale sa fie privite, deschide-ti bratele si lasa-le sa cuprinda tot. Daca nu vrei sa fii dezapreciat si iubit în acelasi timp, atunci niciodata sa nu scrii doar pentru tine, sa nu scrii deloc, daca nu împarti cu nimeni.

Nu are absolut nici un rost…